Viorel Codrea

Aș începe această postare cu un citat dintr-o carte cel puțin interesantă: Das Gesetz der Resonanz a lui Pierre Franckh.

“Probabilităţiile sunt o porţiune mereu prezentă a mediului vostru psihologic invizibil. Voi existati în mijlocul unui sistem probabil de realitate. El nu este ceva separat de voi. Într-o oarecare măsură este ca o mare în care locuiti momentan. Voi sunteti în ea, si ea se afla în voi. Ocazional, la nivele de suprafaţă ale conştiinţei, va puteţi întreba ce s-ar fi putut întâmpla dacă ati fi luat alte decizii decât cele pe care le-ati luat; de exemplu dacă ati fi ales parteneri diferiţi, sau dacă ati fi locuit în alte porţiuni ale ţării. Va puteţi întreba ce s-ar fi întâmplat dacă ati fi trimis o scrisoare importantă, pe care ulterior ati decis să nu o trimiteţi; astfel incat, în asemenea mici interogatii voi ati examinat natura probabilităţiilor. Există conexiuni profunde între voi şi toţi indivizii cu care ati avut relaţii şi cu care ati fost implicati în luarea unor decizii importante.”

Dragilor,

azi voi continua să vă împărtășesc experiențe trăite în ziua a doua din cadrul deplasării la Roma pentru participarea la evenimentul istoric al creării ca și cardinal al Bisericii Catolice a PF Lucian Mureșan.

Așa cum a făcut și pentru prima zi, voi include și în articolul acestei zile câteva fotografii, dar majoritatea le veți găsi adresa mea de facebook.

Deci, ziua a doua…

De dimineață ne-ma trezit cam înfrigurați, pentru că uitasem să spunem gazdelor să lase căldura la maxim mai mult :)! Eu sunt cam rău de frig! Pe de altă parte, Roma, care nu era obișnuită cu vreme așa de rece precum cea prin care tocmai trecea, nu prea știa cum să reacționeze… Probabil că în încăperile unde dormeau „gazdele” noastre era suficient de cald, dar pentru noi oaspeții au uitat probabil să lase căldura (la) mai …mult. În fine… Deci, primul lucru la care ne-am gândit când ne-am trezit a fost să servim ceva fierbinte. Ce altceva decât un ceai sau o cafea fierbinte? Eu am ales cafeaua. Și am fost foarte inspirat! Păi! NU au italienii espresso de espresso (să-mi trag ceasu, că am început să folosesc și „manelisme”)?!? … Read more…

Dragilor,

cu mare căldură vă recomand următorul articol despre noul nostru cardinal Lucian Mureșan.  Articolul este mai amplu, eu am extras doar „introducerea”. Dați click pe titlul din text și veți ajunge la articolul integral de pe pagina Arhiepiscopiei de București. Articolul este semnat de Anca Mărtinaş Giulimondi de la Radio Vatican.

Card. Lucian Mureşan, o viaţă în patru cuvinte: „Fie voia ta, Doamne!”
Luni, 27 Februarie 2012
De la o fereastră a Cerului, Maria Breban şi-a văzut fiul cardinal Avea sfială pe chip şi lacrimi în ochi când s-a apropiat de Sfântul Părinte pentru a fi ridicat la demnitatea de cardinal. Lacrimi de emoţie, de recunoştinţă, de bucurie, de simţ al responsabilităţii? Doar sfinţia sa, Preafericitul Părinte Cardinal Lucian Mureşan ştie care-i erau gândurile şi simţirea când…

Dragilor,

iată o emisiune în care se vorbește despre noul cardinal, la nivel național:

Dragilor,

Am să vă împărtășesc câteva gânduri despre ultima călătorie la Roma (Vatican included! 🙂 ) sub formă de (fragmente de) jurnal.

Voi include și în articol câteva fotografii, dar majoritatea le veți găsi adresa mea de facebook.

Filmulețele – că avem și din alea –, dacă reușesc să mă descurc, le voi pune aici pe blog, iar dacă nu le voi pune pe youtube și am să vă dau link-ul.

Deci, acestea fiind zise, să întrăm în acțiune…

Ziua 1

Joi, la prânz, am pornit spre Blaj, unde trebuia să facem joncțiunea cu familia părintelui Barta, iar de acolo am plecat spre Cluj-Napoca, de unde am decolat cu avionul spre Roma, aeroportul Fiumicino.

Aici trebuie să vă împărtășesc câteva detalii … picante. Am făcut rezervarea prin internet :D, că, deh, e mai ieftin, mai rapid și „mă știu”! La rezervare știam de la alte deplasări despre unele „dedesubturi” ale firmei cu care urma să operăm zborul. Pentru câțiva eurouți/euroași/eurolei (aici las loc trio-ului să mă corecteze sau să aleagă dintre variantele mele 🙂 ) în plus, se poate opta pentru loc suplimentar la picioare și pentru îmbarcare prioritară. Eu, ca un om „sănătos” ce sunt, am optat în primul rând pentru loc suplimentar la picioare, iar apoi și pentru îmbarcare prioritară. Și aici, pentru fiecare în parte, câte o mică întâmplare anecdotică: Read more…

Dragilor,

continuăm cu Partea a II-a a interviului cu Cardinalul Todea:

Este adevărat că şcoala de la Blaj, fiind pentru ţărani, era foarte săracă. S-a ajuns până acolo încât din lipsa rechizitelor şcolare, elevii erau scoşi în faţa şcolii, se pare, şi scriau vara pe nisip şi iarna pe zăpadă. Şi cu toate acestea, dintre ei, cei mai buni au fost trimişi la Roma, la Colegiul “De Propaganda Fide”. Prezenţa lor acolo le-a înlesnit accesul la documentele din bibliotecile Romei, de unde au extras argumentele latinităţii poporului român, punând bazele ideologiei Şcolii Ardelene – ideea romanităţii neamului românesc şi a latinităţii limbii române: Samuel Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu şi mulţi alţii. Am undeva numele tuturor profesorilor care s-au răspândit nu numai în Transilvania ci şi în Moldova, Muntenia şi Oltenia, chiar şi în Dobrogea, ducând cu ei ideile Şcolii Blăjene, redeşteptând sentimentul naţional la români. Read more…

Dragilor,

Aș dori să vorbim azi puțin despre credință! Însă întru mod mai aparte. Și anume despre o tot mai deasă asociere faptică și (mai ales) ideologică dintre credință și credulitate.

Materialul este rezultatul unei întâmplări din Roma, unde am fost pentru a participa la crearea ca și Cardinal al Bisericii Catolice a PF Lucian Mureșan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma.

Eram în piață Sfântul Petru și oamenii se îngrămădeau să intre cât mai repede în basilica Sfântul Petru. Pe fondul dorinței de a intra cât mai repede în biserică, a emoțiilor, a nerăbdării și mai ales a carențelor multor compatrioți în ceea ce privește eleganța comportamentului social, oamenii se înghesuiau foarte tare! În contextul respectiv cineva, un „intelectual”, încercând să contracareze înghesiuala s-a adresat celor din jurul său să nu se mai împingă și să nu fie creduli, că papa tot acolo e și că, la urma urmei, e tot om ca și noi. Nu am prea înțeles legătura cu situația, dar mi-am amintit de alte circumstanțe în care credincioșii creștini sunt considerați creduli! Read more…