Archive

Posts Tagged ‘noiembrie’

Nu uita niciodată

November 10th, 2013 No comments

madre-teresaNu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se adună în ani…
Dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă.
Spiritul tău e cel care îndepărtează pânzele de păianjen.
Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reuşită e o altă încercare.
Cât timp trăieşti, simte-te viu.
Dacă ţi-e dor de ce făceai, fă-o din nou.
Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp…
Mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi.
Nu lasa să se tocească tăria pe care o ai în tine.
Fă astfel că în loc de milă, să impui respect.

Când nu mai poţi să alergi, ia-o la trap.
Când nu poţi nici asta, ia-o la pas.
Când nu poţi să mergi, ia bastonul.
Însă nu te opri niciodată. Read more…

Categories: Uncategorized Tags: , , ,

Papirusul și legenda pietrei fermecate

November 9th, 2013 No comments

pietriceleÎn timp ce se punea foc în colțurile bibliotecii (din Alexandria, Egipt, la anul 640 d.Hr.), un bibliotecar bătrân s-a ascuns pe o alee îngustă, uitându-se cum flăcările se înălțau la cer. După câteva zile, când clădirea, cândva măreață, ajunsese o ruină fumegândă, bibliotecarul se așternu pe treabă, scormonind printre rămășițe cu un băț. Nu rămăsese nici un papirus.

Cu inima frântă, dădu să plece, când lovi cu piciorul un vas aproape carbonizat, din care ieșea capătul unui sul subțire și îngălbenit, singurul document rămas din Biblioteca din Alexandria. Bibliotecarul l-a înhățat pe dată și a scuturat cenușa de pe eticheta scorojită din pricina căldurii.

Titlul suna așa: „Secretul pietrei fermecate”. A privit în jur și și-a croit drum printre ruine, ca să-și cerceteze descoperirea.

Secretul pietrei fermecate ieșea la iveală, pe măsură ce citea. Piatra fermecată era, de fapt, o pietricică, dar avea puteri magice. Orice material care intra în contact cu ea se prefăcea, pe loc, în aur!
Papirusul preciza că piatra fermecată arată ca alte mii de pietricele care acopereau o anume faleză înaltă și izolată, deasupra unei plaje înguste, de care Marea Mediterana își izbea valurile cu zgomot. Dar secretul era următorul: adevarata piatră fermecată era caldă la atingere, în timp ce restul pietricelelor erau reci. Read more…

Motivația schimbării

November 8th, 2013 No comments

2013.11.08 - Motivația schimbăriiO veche istorioară spune că un om neprihănit a venit într-un oraș unde erau mulți oameni care trăiau în păcat sperând să-i salveze. A început să umble din casă în casă, din piată în piată, strigând pe fiecare stradă: “Oamenilor, pocăiti-vă! Ceea ce faceti voi este păcat. Acesta vă va distruge, pe voi si copiii vostri!” Oamenii râdeau, dar el continua să spună mereu aceleasi cuvinte, fără ca cineva să-l bage în seamă.
Într-o zi, un copil l-a oprit pe stradă si l-a întrebat:
– Sărmane om, nu vezi că n-are rost?
– Da, văd, a răspuns omul.
– Atunci, de ce mai continui?
– La început, a zis el, am crezut că-i voi putea schimba. Acum continui să strig ca să nu mă schimbe ei pe mine. Read more…

Valoarea noastră

November 6th, 2013 No comments

2013.11.07 - Despre valoareUn consultant de renume şi-a început un seminar ţinând în mâna o bancnotă de 20 USD în faţa a 200 de oameni. A întrebat:“Cine vrea aceasta bancnotă de 20 $?” Imediat au început să se ridice mâinile iar consultantul a adăugat:

“Am să dau această bancnotă unuia dintre voi, dar mai întâi am să fac ceva cu ea.” Nici nu a terminat bine de vorbit că a şi început să mototolească bancnota. Apoi a întrebat din nou:

“Cine o mai vrea?” În aer mai erau ridicate mâini.

“Bine, adăugă consultantul, dar dacă fac asta?” şi a scăpat bancnota pe podea după care a început să o calce cu piciorul. Apoi a ridicat-o. Era mototolită şi murdară.

“O mai vrea cineva?”, întrebă el surâzând. Normal că încă se mai vedeau mâini ridicate.

“Dragii mei prieteni, tocmai aţi învăţat o lecţie foarte valoroasă. Indiferent ce am facut eu cu banii, voi tot i-aţi vrut fiindcă aceştia nu şi-au pierdut valoarea. Încă valorează 20 $!”

Read more…

Despre atitudine și fericire (?!)

November 5th, 2013 No comments

dreamstime-s-4760729Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale.

Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat‑o:

– Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?

Femeia îi răspunse:

– Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?

Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:

– Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?

Femeia îi răspunse:

– Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă?

– Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale. Read more…

Noi cum suntem, inimi apropiate sau inimi îndepărtate?

November 4th, 2013 No comments

mahatma-gandhi4545Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:

– De ce ţipă oamenii, când sunt supăraţi?

– Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

– Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întreabă din nou înţeleptul.

– Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încearcă un alt discipol.

Maestrul întreabă din nou:

– Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

Niciunul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:

– Ştiţi de ce ţipăm unul la altul, când suntem supăraţi?… Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.

Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci, când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înteleg. Asta se petrece atunci, când două fiinţe se iubesc, au inimile apropiate. Read more…

Am ajuns la 15.000 de Like-uri

November 2nd, 2013 No comments

Dragilor,

am ajuns la 15.000 de Like-uri pe Facebook.

Vă mulțumesc tuturor prietenilor reali și virtuali pentru acest lucru!

2013.11.28 - Am ajuns la 15.000 de Like-uri Read more…