Dragilor,
Vă prezint o parte din istorie: Istoria în cuvinte!
Recomand lectura tuturor doritorilor de cunoaștere a adevăratei istorii a românilor!
Ne apropiem cu pași repezi de 1 Decembrie, care este sărbătoarea noastră națională! O cinstim cum se cuvine? Cunoaștem istoria noastră adevărată pentru a cinsti cum se cuvine această sărbătoare?…
Iată un mic ajutor…
Dragilor,
continuăm cu Partea a II-a a interviului cu Cardinalul Todea:
Este adevărat că şcoala de la Blaj, fiind pentru ţărani, era foarte săracă. S-a ajuns până acolo încât din lipsa rechizitelor şcolare, elevii erau scoşi în faţa şcolii, se pare, şi scriau vara pe nisip şi iarna pe zăpadă. Şi cu toate acestea, dintre ei, cei mai buni au fost trimişi la Roma, la Colegiul “De Propaganda Fide”. Prezenţa lor acolo le-a înlesnit accesul la documentele din bibliotecile Romei, de unde au extras argumentele latinităţii poporului român, punând bazele ideologiei Şcolii Ardelene – ideea romanităţii neamului românesc şi a latinităţii limbii române: Samuel Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu şi mulţi alţii. Am undeva numele tuturor profesorilor care s-au răspândit nu numai în Transilvania ci şi în Moldova, Muntenia şi Oltenia, chiar şi în Dobrogea, ducând cu ei ideile Şcolii Blăjene, redeşteptând sentimentul naţional la români. Read more…
Dragilor,
avem în memorie foarte proaspăta creare ca și Cardinal a PF Lucian Mureșan, eveniment istoric, la care prin bunăvoința Providenței am putut participa și eu. Am văzut multe luări de poziții și laude aduse Bisericii Române Unite și persoanei Arhiepiscopului Major, acum cardinal al Bisericii Catolice. Toate acestea sunt deosebit de înălțătoare!
Este un moment de mare bucurie, dar și de reflecție, de introspecție!
Eu vă propun să nu uităm nici de istoria Bisericii Noastre și nici de antecesorii noștri, respectiv, în acest material, de Cardinalul Todea. Vă propun să ne reamintim împreună cu el, foarte succint, istoria Bisericii Române Unite cu Roma. Vom vedea un om – bun cunoscător al istoriei naționale, și nu numai – care a trăit istoria, dar mai ales vom vedea un creștin, care nu va pleca capul în fața șireteniei, amenințărilor, promisiunilor sau a compromisului de dragul „beneficiilor”.
Cu siguranță am citit (sper) multe pagini de istorie, mai ales în ceea ce privește Biserica Noastră, însă cine poate să ne-a spună mai pătrunzător decât cel care a trăit-o inclusiv prin sacrificiu. Folosim azi atât de ușor termeni cu rezonanță pentru noi ca popor, dar, din păcate, mulți dintre noi uităm să-i trăim, astfel că încep să fie diluați și să nu le mai simțim forța și înțelesul. Read more…
Fii ortodox, pentru că aceasta este religia strămoşească!
Mai întâi trebuie să spunem că ortodoxia nu este religia strămoşească. Istoricii cei mai de seamă arată că creştinismul la români a fost adus de preoţi latini şi că românii au atârnat veacuri întregi de Roma[1]. Abia mai târziu, prin vitregia vremurilor, românii s-au aflat, fără ştirea lor, sub atârnarea patriarhilor din Bizanţ şi împreună cu aceştia, tot fără ştirea lor, s-au rupt, prin Schisma de la 1054, de Mama Roma cea bătrână. În concluzie, adevărata religie strămoşească este cea catolică.
Dar, la urma urmei, chiar dacă religia strămoşească ar fi cea ortodoxă, ce urmează de aici? Că trebuie neapărat şi orbeşte să o urmăm? Read more…
Precum este cu neputinţă ca un cerc să fie pătrat, tot aşa pentru mulţi, chiar dintre oamenii cu mai multă ştiinţă de carte, e cu neputinţă ca un român să fie catolic. Românul trebuie să fie ortodox, şi dacă nu-i ortodox, nu-i român – zic ei. Un catolic, pentru ei, nu poate fi decât străin. Nu numai persoane particulare, ci şi autorităţile publice, se uită uneori cu mirare când cineva se declară român şi catolic.
Este adevărat că sunt în România catolici care nu sunt de naţionalitate română, ci de naţionalitate polonă, germană, ungară, italiană etc. Aceştia pot fi cetăţeni români, de naţionalitate străină.
Dar oare poate să existe un catolic de naţionalitate română? Read more…
Recent Comments