Viorel Codrea

B.     Ideologic:

Aici problema e mai amplă (și mai delicată 🙂 )!

1. Aș începe cu argumentul „intelectual”:

„– Credința este pentru proști (și creduli)!” Știți de câte ori am auzit acest argument din gura unor oameni „cu carte” și/sau „cu scaun la cap”? (Dacă stau să mă gândesc … de foarte, foarte multe ori!) Eu aș putea enumera foarte multe nume despre mari oameni de știință care au fost și credincioși, însă mă voi limita să Vă îndrum spre viața Sfântului Augustin, despre care Papa Benedict al XVI-lea vorbește cu atâta căldură, inclusiv sau mai ales privitor la subiectul nostru.

2. Aș continua cu (contra)argumentul „științific”:

Credința e bună, spun unii, până când apare știința, dar după aceea ea (devin)e superflue. Avem nevoie de credință până când știința ne luminează viața. De la acel punct înainte, credința este doar pentru cei care nu știu cu adevărat ce înseamnă știința!

3. Apoi ar fi argumentul „cognitiv”:

Este vorba aici despre contradicția dintre credință și rațiune. Această „contradicție” nu e nouă. De-a lungul timpului au fost preocupați de ea filosofii, teologii, oamenii de știință, etc. Există foarte multe lucrări și adevărate tratate pe această temă. În acest punct (v-)aș recomanda un material despre credință și rațiune al Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea respectiv Fides et Ratio, nu doar pentru că e scris de un papă, ci pentru că e cel mai complet!

4. În fine (pentru materialul de acum) ar mai fi argumentul „empiric”:

L-a văzut cineva pe Dumnezeu? Nimeni! Isus Cristos însuși spune că „pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată!” Deci, dacă nimeni nu l-a vazut, El nu există.  Read more…

Dragilor,

Aș dori să vorbim azi puțin despre credință! Însă întru mod mai aparte. Și anume despre o tot mai deasă asociere faptică și (mai ales) ideologică dintre credință și credulitate.

Materialul este rezultatul unei întâmplări din Roma, unde am fost pentru a participa la crearea ca și Cardinal al Bisericii Catolice a PF Lucian Mureșan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma.

Eram în piață Sfântul Petru și oamenii se îngrămădeau să intre cât mai repede în basilica Sfântul Petru. Pe fondul dorinței de a intra cât mai repede în biserică, a emoțiilor, a nerăbdării și mai ales a carențelor multor compatrioți în ceea ce privește eleganța comportamentului social, oamenii se înghesuiau foarte tare! În contextul respectiv cineva, un „intelectual”, încercând să contracareze înghesiuala s-a adresat celor din jurul său să nu se mai împingă și să nu fie creduli, că papa tot acolo e și că, la urma urmei, e tot om ca și noi. Nu am prea înțeles legătura cu situația, dar mi-am amintit de alte circumstanțe în care credincioșii creștini sunt considerați creduli! Read more…