Despre credință, încredere și credulitate (2)
B. Ideologic:
Aici problema e mai amplă (și mai delicată 🙂 )!
1. Aș începe cu argumentul „intelectual”:
„– Credința este pentru proști (și creduli)!” Știți de câte ori am auzit acest argument din gura unor oameni „cu carte” și/sau „cu scaun la cap”? (Dacă stau să mă gândesc … de foarte, foarte multe ori!) Eu aș putea enumera foarte multe nume despre mari oameni de știință care au fost și credincioși, însă mă voi limita să Vă îndrum spre viața Sfântului Augustin, despre care Papa Benedict al XVI-lea vorbește cu atâta căldură, inclusiv sau mai ales privitor la subiectul nostru.
2. Aș continua cu (contra)argumentul „științific”:
Credința e bună, spun unii, până când apare știința, dar după aceea ea (devin)e superflue. Avem nevoie de credință până când știința ne luminează viața. De la acel punct înainte, credința este doar pentru cei care nu știu cu adevărat ce înseamnă știința!
3. Apoi ar fi argumentul „cognitiv”:
Este vorba aici despre contradicția dintre credință și rațiune. Această „contradicție” nu e nouă. De-a lungul timpului au fost preocupați de ea filosofii, teologii, oamenii de știință, etc. Există foarte multe lucrări și adevărate tratate pe această temă. În acest punct (v-)aș recomanda un material despre credință și rațiune al Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea respectiv Fides et Ratio, nu doar pentru că e scris de un papă, ci pentru că e cel mai complet!
4. În fine (pentru materialul de acum) ar mai fi argumentul „empiric”:
L-a văzut cineva pe Dumnezeu? Nimeni! Isus Cristos însuși spune că „pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată!” Deci, dacă nimeni nu l-a vazut, El nu există. Read more…
Recent Comments