Home > Cotidian > Mândrie sau mântuire?

Mândrie sau mântuire?

February 10th, 2012 Leave a comment Go to comments

Dragilor,

Nu mai departe de zilele trecute cineva mi-a trimis pe e-mail un material despre o întâmplare din viața unui ateu. Pentru a nu intra în spațiul ( strict ) privat și ( mai ales ) din considerente de eleganță și confidențialitate pentru persoana care mi-a trimis materialul, am căutat pe net …

Am căutat și am (re)găsit pe net această povestioară despre … acel ateu. Am găsit-o sub formă de Fabula ateului. Am postat-o și eu pe contul meu de facebook  pentru că mi s-a părut demnă de luat în seamă!

Vă voi surprinde să vă spun că am remarcat ( și ) alte sensuri decât cel strict al unui ateu care descoperă non-sensul ateismului! ( NU voi insista aici asupra contradicției intrinsece a ateului: ateu = fără Dumnezeu; Dacă Dumnezeu nu există cum poți să te definești raportându-te la El? ) Și am să le enumăr punctual pe cele descoperite de mine ( și sunt sigur că mai sunt ):

  1. Orice om nu poate trece nepăsător pe lângă fumusețea naturii
  2. În situații limită sau chiar extreme omul revine ( de cele mai multe ori inconștient! ) la esența divină din el
  3. Dumnezeu dă curs acestui strigăt de ajutor ( de fiecare dată! )
  4. Reacția omului la revelația lui Dumnezeu este una de a nu fi „ipocrit” ( cu el însuși și/sau cu credințele sale anterioare întâlnirii lui Dumnezeu ). Întotdeauna descoperirea lui Dumnezeu este întâmpinată de inerția mândriei umane
  5. Omul – în cazul nostru ateul – nu știe ce să ceară și, în consecință, deși credea că e cea mai bună soluție, se dovedește că nu e așa ( De câte ori în viață cele mai bune decizii ale noastre se dovedesc a fi exact contrarul? )
  6. Puterea „surprinzătoare” a lui Dumnezeu asupra naturii

Voi insista asupra punctului 4. Pe mine m-a frapat în mod special reacția ateului în fața descoperirii lui Dumnezeu (sau dacă doriți, modul în care cel/cea/cei care au „compus” fabula au considerat oportun să „relateze” evenimentul): Ateul nu se transforma în prezența lui Dumnezeu sau datorită întâlnirii cu El! NU se umileste ( ci, eventual caută alte soluții )! Inclusiv atunci când îi spune lui Dumnezeu că nu se transformă pentru a nu fi ipocrit, cel/cea/cei care au scris fabula nu neagă ( prin gura ateului ) lipsa mândriei și prezența umilinței, ci doar evită formularea directă, încercând să scoată în relief un lucru pozitiv ( lipsa ipocriziei ), dar care nu este relevant și nici la locul potrivit! Dar despre oportunitate altă dată …

Revenind la gândul meu …

Uneori evenimentele cotidiene ne surprind cu momente în care suntem chemați să luăm decizi, plecând de la neimportante, trecând prin necesare și ajungând la definitorii!

În viața de zi cu zi ( și nu mă refer aici doar la creștini ), în relația noastră cu Dumnezeu, de foarte multe ori suntem puși în fața acestei alegeri: mândrie sau mântuire?

Pentru omul mândru ( cu sensul de orgolios, trufaș ) nici evidența nu este suficientă … „Poporul acesta cere semn… ” și „… i se va da lui semnul lui Iona”. Isus Cristos a înviat a treia zi, dar pentru mulți oameni acest eveniment nu a fost și nu este nici (ne)important, nici necesar și nici definitoriu și, în consecință, nici nu-i transformă!

Nici măcar în fața evidenței omul mândru, orgolios, trufaș riscă să nu (re)acționeze conform acesteia, ci se va mulțumi să nu fie „ipocrit” cu el însuși!

Așadar, noi ( eu, tu, el, ea, noi, voi = TOȚI ) ce alegem: mândrie sau mântuire?

  1. Avatar
    Ramona Balutescu
    March 1st, 2012 at 16:53 | #1

    Credeti ca mindre vr mintuire ocupa tot specrtul si sint dihotomice?
    Eu sint atee. Nu il neg pe Dumnezeu, nu ma raportez la el: pur si simplu nu cred ca exista. Daca ma intreaba cineva de religie, ce sa ii raspund? Care credeti ca ar fi cuvintul mai bun?
    Nu ma intereseaza mintuirea, pt mine e o notiune sterila.
    Cit despre mindrie… imi cunoasteti munca si stiti cui e dedicata ea. Oamenilor. Inclusiv (de citiva ani as putea spune “mai ales”) celor ce vor sa creada.
    Si atunci ce facem cu demonstratia dv?… Imi faceti o categorie aparte sau sinteti dispus sa fiti ceva mai deschis fata de atei? 🙂
    Cu drag,
    R.

  1. No trackbacks yet.