Home > Uncategorized > Minune sau ”minune”?!?

Minune sau ”minune”?!?

February 9th, 2020 Leave a comment Go to comments

Dragilor!

Am găsit-o pe Blacky!!!

Mulțumim lui Dumnezeu și tuturor celor implicați (oricine ar fi ei sau ele)!

Cum am găsit-o pe cățelușa noastră, Blacky? Ei bine, e mister! Avem o enigmă! Adică, realitatea e una singură, doar că circumstanțele în care am găsit-o și modul în care să interpretăm realitatea e de-a dreptul … enigmatic! 😉

Știți cartea Misterul camerei galbene? (V-o recomand, indiferent de vârstă!)

Ei bine, suntem și noi în fața unui astfel de mister, cel puțin, dacă nu chiar o minune! Sau să fie o ”minune”? Noi nu i-am dat de cap(ăt), deocamdată! Și avem nevoie și de ajutorul vostru pentru a descâlci întreaga poveste!

Știu!

Unii, mai exigenți, ar putea să îmi amintească despre faptul că minunile trebuie să nu aibă cauze naturale și să nu poată fi explicate prin orice fel de metodă sau interpretare naturală. Dar, haideți să vedem, împreună, dacă e vorba despre o minune sau o ”minune”!

(Așa)Dar, …

Să analizăm faptele:

Blacky a dispărut joi, în jurul orei 14,30. De atunci nu a mai văzut-o și nici auzit-o nimeni! (O să vedeți/înțelegeți imediat de ce e importantă această subliniere cu auzitul!) Nici în interiorul clădirii, nici în afara clădirii sau prin împrejurimi!

Cățelușa are o cameră a ei, unde are de mâncare și de băut (tot timpul), precum și un spațiu amenajat pentru odihnă (în aceeași încăpere). Încăperea este situată la parter, în apropierea intrării în imobil. De fiecare dată când se intră și se iese din imobil se trece pe lângă încăperea cățelușei Blacky.

Din momentul dispariției cățelușei, respectiv de joi după-amiază și până duminică dimineață, camera ei era tot timpul cu ușa deschisă.

Din momentul dispariției animalului am făcut o mulțime de demersuri și am întreprins o mulțime de acțiuni. Printre ele: l-am căutat prin clădire (pe unde ar fi putut avea acees); l-am căutat prin împrejurimi și prin oraș; am vorbit cu vecinii; am sunat la hingheri (și noi și alți cunoscuți și prieteni); am vorbit cu specialiști și proprietari de animale similare despre un eventual comportament al animalului despre care noi să nu avem cunoștință; am pus un anunț pe mijloacele de comunicare socială (care a fost distribuit și redistribuit de sute de ori!); ne-am rugat fierbinte pentru găsirea cățelușei Blacky (printre rugăciuni au fost și cele adresate Sf. Anton de Padova; un mare sfânt al creștinătății, renumit pentru sprijinul acordat în găsirea lucrurilor/animalelor/persoanelor pierdute); etc…

Aici, o mică notă:

  1. Soției îi era frică de câini! Dar nu orice frică, dar una provenită din străfundurile ADN-ului! Dacă o muscă ar fi început să latre, soția era în stare să urce pe pereți, de frică!

După ce a cedat presiunilor venite (mai ales) din partea Irinei, mezina noastră, de a accepta să primim în casă și să creștem un pui de câine din rasa Labrador (rasă renumită pentru inteligență, blândețe, afectivitate și interacțiune cu oamenii), soției a început să nu îi mai fie frică de câini! Absolut deloc! Incredibil, nu-i așa?!? Ba mai mult, a început treptat-treptat să îi placă de cățelușă, ba chiar să o îndrăgească și să o iubească!

  • Pe lângă suferința tuturor membrilor de familie, Ioana era, cred, cea mai afectată de dispariția cățelușei noastre, Blacky! A fost și cea mai activă și eferveșcentă în acțiunea de a o găsi pe Blacky.

Vă puteți imagina cu câtă fervoare se ruga Sf. Anton pentru găsirea cățelușei?!?!

În demersurile noastre am fost sprijiniți de o mulțime imensă de oameni cu inimă mare și iubitori de animale! Le mulțumim și pe această cale, tuturor!

Duminică dimineață, înainte de Sfânta Liturghie duminicală festivă, a fost un interval de circa 40 de minute în care ușa imobilului (deci a clădirii) a fost descuiată, dar nu deschisă (cred că se înțelege diferența!), respectiv timpul în care unul dintre membrii familiei noastre a mers la biserică să pregătească diferite lucruri pentru Sfânta Liturghie și până în momentul în care ultimul membru al familiei noastre a mers la biserică la slujba duminicală. În acel moment a închis imobilul cu cheia. Eu și Mario am fost acele persoane! Ușa încăperii era închisă, dar nu am acordat atenție acestui lucru la momentul respectiv! Nu se auzea niciun sunet din încăpere.

Duminică, în jurul prânzului (după SF. Liturghie a avut loc și un parastas), când unii dintre membrii familiei noastre (Ioana și Irina, împreună cu Marius și Iulia, care veniseră în vizită) s-au întors de la biserică (eu și Mario ne-am dus direct de la biserică la cimitir pentru câteva rugăciuni la mormântul unei credincioase), imediat la intrarea în imobil au auzit zgomote și lătrături venind dinspre camera câinelui! Când au deschis ușa, spre surpriza și euforia generală, a ieșit cățelușa Blacky și i-a întâmpinat pe toți (Ioana, Irina, Iulia și Marius).

Acum, avem o mulțime de întrebări, dar cea mai importantă dintre ele este, cred, următoarea:

  • Cum a ajuns Blacky acolo?

Așa cum vă spuneam, noi nu am reușit să găsim o explicație logică și/sau coerentă. Voi ce părere aveți? La ce explicație posibilă sau plauzibilă, rațională și naturală, vă puteți gândi?

Cum spuneam, avem nevoie de ajutorul vostru, dacă doriți! Împărtășiți-ne și nouă idei/explicații/soluții care vă vin în minte!

Așteptăm, cu nerăbdare, ideile, explicațiile, soluțiile la care vă puteți gândi sau pe care le puteți găsi!

Categories: Uncategorized Tags:
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.