Viorel Codrea

Am citit de curând această relatare și m-am gândit să o împărtășesc cu voi:

Un bărbat s-a căsătorit cu o fată frumoasă. El o iubea foarte mult. Într-o zi, ea a dezvoltat o boală de piele. Încet, a început să-și piardă frumusețea. S-a întâmplat așa că într-o zi soțul ei a plecat cu o afacere. La întoarcere, a avut un accident și și-a pierdut vederea. Cu toate acestea, viața lor de familie  a continuat ca de obicei. Însă, pe măsură ce zilele treceau, ea și-a pierdut frumusețea de tot. El a continuat să o iubească și ea l-a iubit foarte mult, de asemenea. Într-o zi, ea a murit. Moartea ei i-a adus o mare tristețe. Și-a încheiat toate ritualurile și a vrut să părăsească orașul.

Un bărbat din spate s-a apropiat și a spus: „Cum vei putea să mergi singur? În aceste zile soția ta obișnuia să te ajute”. El i-a răspuns: “Nu sunt orb. Am acționat asa pentru că dacă  știa că pot vedea starea pielii din cauza unei boli, ar fi rănita mai mult decât boala ei. Nu am iubit-o doar pentru frumusețea ei, dar m-am îndrăgostit de natura ei grijulie și iubitoare. Așa că m-am prefăcut că sunt orb. Voiam doar să o păstrez fericită. “

Când iubești cu adevărat pe cineva, mergi alături de persoana iubită până la capăt pentru a-ți păstra persoana fericită și uneori este bine ca noi să acționăm orbi și să ignorăm micile greșeli sau probleme ale altora pentru a fi fericiți. Frumusețea se va estompa în timp, dar inima și sufletul vor fi întotdeauna la fel. Iubiți persoana pentru ceea ce este în interior, nu în exterior.

Sărbătoarea de Dragobete are rădăcini adânci în cultura românească, legenda spunând că aceasta datează încă din era dacică. Aceeaşi legendă afirmă că Dragobete, tânăr voinic şi chipeş, fiul babei Dochia, a fost ales drept ocrotitorul iubirii autohtone.

Dragobete a fost fiul babei Dochia, o tânără deosebit de frumoasă. Legenda spune că ar fi adormit într-o poiana, iar Duhul Muntelui s-ar fi transformat în ceață și ar fi lasat-o însărcinată. După 9 luni de zile, s-ar fi născut Dragobete, fiul acesteia.

Eram la tabără. În timpul activităților specifice, vine un animator, o tânără, la mine să-mi ceară ajutorul:

• DPR, puteți, Vă rog, să veniți să mă ajutați cu câțiva copii mici; sunt plini de energie și nu ascultă să stea cuminți până pregătim materialele pentru următoarea activitate?
• Sigur că da! – a fost răspunsul meu instantaneu.

M-am dus după tânăra animatoare a taberei la locul indicat… Acolo, o grupă de 10 ”pitici” se străduiau să stea cuminți pe o bancă, în timp ce animatorii grupei respective aduceau materialele necesare pentru activitatea următoare. Era vorba de cei mai mici participanți ai taberei, grupa ”preșcolarilor”, deci, sub 7 ani, respectiv copiii care aveau 5 sau 6 ani!

M-am pus lângă ei, pe bancă, și le-am spus:

• Haideți să stăm cuminți împreună 2 minute!

Din senin, unul dintre copii îmi mă întreabă, indicându-mi o bancă situată la vreo 10 metri de banca unde ședeam noi:

• Domnu Părinte, putem să fim cuminți mai încolo?
• Cum să nu; cu mare bucurie! Pot să vă însoțesc și eu?!?

Dragilor!

Am găsit-o pe Blacky!!!

Mulțumim lui Dumnezeu și tuturor celor implicați (oricine ar fi ei sau ele)!

Cum am găsit-o pe cățelușa noastră, Blacky? Ei bine, e mister! Avem o enigmă! Adică, realitatea e una singură, doar că circumstanțele în care am găsit-o și modul în care să interpretăm realitatea e de-a dreptul … enigmatic! 😉

Știți cartea Misterul camerei galbene? (V-o recomand, indiferent de vârstă!)

Ei bine, suntem și noi în fața unui astfel de mister, cel puțin, dacă nu chiar o minune! Sau să fie o ”minune”? Noi nu i-am dat de cap(ăt), deocamdată! Și avem nevoie și de ajutorul vostru pentru a descâlci întreaga poveste!

Știu!

Unii, mai exigenți, ar putea să îmi amintească despre faptul că minunile trebuie să nu aibă cauze naturale și să nu poată fi explicate prin orice fel de metodă sau interpretare naturală. Dar, haideți să vedem, împreună, dacă e vorba despre o minune sau o ”minune”!

(Așa)Dar, …

Să analizăm faptele:

Dragilor,

vă rugăm să ne dați o mână (sau două) de ajutor în găsirea unui membru al familiei noastre! Este vorba de o cățelușă șin rasa ”Labrador” care răspunde la numele de Blacky. Are 8 luni, are carnet de sănătate și buletin de identitate (cip).

Este ”vorbăreață” și ”salută” lumea, dar și foarte prietenoasă și jucăușă!

A dispărut de acasă azi, 06.02.2020, în jurul după-amiezii, în zona Prichindel.

Vă rugăm să ne sprijiniți în demesrul nostru de a o găsi și recupera pe Blacky!

Vă mulțumim frumos!

Sunt oameni în lumea asta largă care nu cred în Dumnezeu și, în consecință, nu cred în Întruparea Fiului lui Dumnezeu, respectiv Nașterea Domnului. Pentru ei Crăciunul este doar o sărbătoare oarecare. Poate mai frumoasă decât altele, dar doar o altă sărbătoare. Și este extrem de greu pentru unii dintre ei să înțeleagă Crăciunul a un act de iubire divină supremă.

Fără îndoială este decizia fiecăruia ce face cu viața proprie și se cuvine să fie respectată acea persoană și deciziile ei. Dar, la fel ca și respectul cuvenit față de aceste persoane, și iubirea noastră față de ei nu poate înceta! Așadar, dintr-o astfel de iubire, izvorăsc astfel de gânduri ca cele ce urmează…

A existat un om în lume care nu a crezut în Dumnezeu și nu a ezitat să spună tuturor despre atitudinea lui față de religie și sărbători religioase. Cu toate acestea, soția lui a crezut în Dumnezeu în ciuda ocărilor soțului ei. Într-o seară de iarnă, soția s-a dus cu copiii ei la slujbă, la biserica din sat si i-a cerut soțului ei să meargă cu ei, dar el a refuzat.

“- Toată povestea asta e o prostie! – a spus el. De ce a trebuit dintr-o dată Dumnezeu să se umilească și să vină pe pământ sub formă de om? Asta e amuzant!”.

Și așa soția și copiii au plecat, iar el a rămas acasă.

Un pic mai târziu, a început un vânt puternic și a început o furtună de zăpadă, S-a așezat pe scaunul de lângă șemineu și avea de gând să petreacă toată seara așa. Dintr-o dată a auzit ca ceva a lovit fereastra. S-a apropiat de fereastră, dar nu a putut vedea nimic. Când furtuna s-a potolit ușor, a ieșit afară să vadă ce ar fi putut lovi atât de puternic in geamul lui.

Dragilor,

Spre mândria noastră sfântă și satisfacția noastră părintească, vă împărtășim, tuturor, vestea/știrea că fiului nostru, Marian-Ștefan (poreclit și Mari, Marin, Mărin), i s-a acordat o bursă de excelență din partea Universității Lucian Blaga din Sibiu!

Comisia Centrală de Acordare a Burselor pe Universitate a aprobat acordarea bursei de excelență în anul universitar 2019/2020.

Este o încununare a muncii asidue de ani de zile! Dincolo de efortul continuu și susținut, constanța, perseverența, stăruința, tenacitatea și voința fermă au fost, de asemenea, prezente de-a lungul acestui parcurs de până acum.

Felicitări, Marian! Și mulțumim că ne faci fericiți! Atât pe noi, părinții și frații tăi, cât și pe cei care ți-au fost tot timpul alături!